miercuri, 22 martie 2017

Carte amintiri, de Radu Țițeica

Pomeneam recent, aici, de apariția cărții de amintiri a lui Radu Țițeica (1905-1987), la editura România Pitorească.


N-am zis acolo nici dă-te mai încolo trustului media cu pricina, dimpotrivă, am lăudat munca lor.
Mă trezesc însă azi, într-un material venit prin intermedierea lui Mircea Săndulescu, cu-o vorbă a mai-marelui României Pitorești, și anume d. Mihai Ogrinji.


Sună așa:

„Amintirile” au fost recuperate prin 1992 de Gheorghe Țițeica, fiul lui Radu Țițeica, pasaje și fragmente din această lucrare circulând – mai circulă și azi! -, mai ales în mediul on-line, în montaje însoțite, uneori, de comentarii bizare, anacolute, lipsite de logică și bun simț. ”

Vă puteți uita pe net, unde veți decoperi că despre Radu Țițeica a scris cam subsemnatul, și atît.
Prin urmare, pot să iau rîndurile dlui Ogrinji de mai sus ca adresate mie.


Vă mărturisesc din start a socoti aprecierile respectivului drept o mare nedreptate.
Admit că mi se întîmplă a scrie uneori în fugă, căci îndeobște nu mă amenință acuratețea unei posibile tipăriri. În același timp, de multe ori mi se face aglomerație de idei la poarta minții, motiv pentru care pasajele de scriitură se întîmplă a ieși cu ceva zoaie neîndepărtate ale nașterii lor...

În același timp însă.
Nimeni nu a scris ceva cît de cît original despre Radu Țițeica. Dacă veți căuta pe net, veți găsi doar siropoase trimiteri (de o propoziție sau două), spre categoria marilor înaintași, care-au iubit muntele ce nu s-a pomenit, și atît.

Or.
Eu am scris atît un capitol amplu despre activitatea pe munte a fraților Țițeica...
(vezi de la pagina 126, aici)
... iar în paralel m-am produs cu mai multe materiale - zic eu creative/originale - pe acel subiect, pe blogul personal.

În răstimp, cei grupați la România Pitorească au scris nesfîrșite dulcegării pășuniste, cu valoare adăugată zero, iar în colecția de cărți (altminteri utilă) pe care o patronează majoritatea e alcătuită din reeditări.

În același timp, afirm că unul dintre puținii oameni de munte pentru care am avut și am deosebită considerație este Radu Țițeica. Iar asta pentru că dumnealui pur și simplu nu a avut derapaje - întru incorectitudine - cum găsești la mulți alți semeni.

Pornind de aici, eu am venit nu doar cu oarece popularizare a activității lui, pe net, dar am fcut și propunerea ca un vîlcel din Caraiman să-i poarte numele.
Idem în cazul lui Ion Cantuniari, component al grupului Țițeica.
La fel în cazul lui Șerban Țițeica (unde am preluat o denumire pe care aceia înșiși o trec în notațiile lor și privind un fir al Văii Urzicii, din Coștila). .

Am insistat totodată pentru a fi păstrate denumirile lăsate de aceștia pe munte (cazul Colțului Vîntului din Moraru, dar și altele), respectiv am atribuit toponimice folosite în caietele lor de excursii, în cazul unor locuri nenumite ori numite nefericit (cazul Grohotișului Înflorit, din Caraiman) din abruptul Bucegilor.

Iar acum mă trezesc cu ideea că am afirmat lucruri lipsite de bun simț față de nea Radu!!...


În fine.
Lovituri nedrepte au picat sub soarele ăsta,și-or să mai pice.

Aș mai puncta un lucru.
„România Pitorească” se întrece de la 1990 încoace a-l vorbi de bine pe Niculae Baticu.
Or.
Înainte de acel an acesta a fost tratat exact cum mă vorbesc dumnealor acum pe mine. Pentru că scria la fel!
Dar după Revoluție foștii proscriși (adică deținuți politici) au fost aduși la favorabilă rampă națională.

Prin urmare.
Nu știi cînd intervine vreun accident, istoric sau ba, și oportunismu-ți are a executa stînga-mprejurul de rigoare...

În rest, apropo de 'amabilitatea' semnalată de mine aici, folosesc o vorbă a unei rude apropiate mie:
„Vede Domnul.”
Ultima vorbă nu-i vreuna religioasă. Nici vreo promisiune de dură răzbunare. Ci un stat atent pe subiect. Să observ, între altele, ce-o fi în mintea cuiva care simte nevoia să lanseze amabilele aprecieri care dădură naștere acestui post.
De unde i se trage.
Iar de-aici părăsesc defensiva.

Nu știu cît s-a instaurat la mine un așa sentiment, dar simt că poate fi mirosit la dînșii. Ideea că ei reprezintă domeniul. În ale istoriei montane (pe cît poate un om ori un grup acoperi acest subiect...)..
În context.
Chestia cu „anacolutul...” din rîndurile dlui Ogrinji sună frumos. Dar am apucat să viețuiesc suficient, pentru a ști că altă iritare se află - de fapt - în spate.

Tot pe-acolo.
Acuza de lipsă a bunului simț în scrisele-mi (despre Radu Țițeica ori ba), păi o las a fi crezută de elevii ciclului primar.
La o adică, atît putu d. Ogrinji a încropi drept acuză, la adresa cuiva care-i stă în drum.

PS
Textul in extenso al dlui Ogrinji:


[Intro de Mircea Săndulescu:
Bună ziua,
Editura România Pitorească a scos de sub tipar o nouă carte din Colecția Verde: Ascensiuni montane-Oameni și amintiri scrise de Radu Țițeica. Pentru prezentrea cărții lăsăm să vorbească postfața scrisă de directorul editurii: ]

„Precedată de excelenta carte „Oameni și munți”, semnată de binecunoscutul alpinist Nicolae C. Dimache, noua apariție editorială din Colecția Verde a României pitorești poartă titlul: „Ascensiuni montane. Oameni și amintiri”. Autorul lucrării este Radu Țițeica, reprezentantul uneia dintre ilustrele familii de savanți, în frunte cu Gheorghe Țițeica (tată) și Șerban Țițeica (frate). Pe toți trei îi regăsim invocați, cu respect și prețuire, în multe pagini ce s-au scris despre turismul românesc, performanțele lor în materie de drumeție montană și de alpinism asigurându-le un loc privilegiat, de pionieri ai domeniului. Trei mari oameni de știință care, pe lângă științele exacte, s-au dovedit și mari iubitori ai potecilor alpine, pasiune exersată, deopotrivă, cu interes ardent și rigoare implacabilă. Desigur, nu constituiau în epocă, din fericire, un caz izolat…

Iată, cu propriile lui cuvinte, ce a însemnat mirajul muntelui pentru Radu Țițeica: „Nu concep azi ce-ar fi fost viața mea fără ascensiuni, fără luptă cu greul pe munte și fără visările, cu ochii închiși sau deschiși, pe o coamă, în seara de după un sfârșit de cățărare mai grea. De aceea, acum, mulțumesc din suflet tuturor celor care mi-au insuflat dragostea pentru munte.”

Manuscrisul cărții de față a cunoscut destule avataruri. S-a aflat o vreme, prin anii ’80 ai veacului trecut, la Editura Sport-Turism, dispărută, din păcate, după 1990. Nu știm dacă lucrarea a figurat în vreun plan editorial. Cert este că „Amintirile” au fost recuperate prin 1992 de Gheorghe Țițeica, fiul lui Radu Țițeica, pasaje și fragmente din această lucrare circulând – mai circulă și azi! -, mai ales în mediul on-line, în montaje însoțite, uneori, de comentarii bizare, anacolute, lipsite de logică și bun simț. Dar asta este altă poveste.Se pare că au și manuscrisele soarta lor. Iar când le vine sorocul, capătă chip de carte. Ca acum. Pe lângă „Amintirile”, care n-au putut fi editate cât autorul lor a fost în viață, am dorit să repunem în circulație și câteva texte tipărite de-a lungul vremii în diverse publicații, ca și unele scrisori ilustrative în multe privințe, știute mai mult sau mai puțin. Sigur, nu avem de-a face cu o ediție critică – poate o vom săvârși cu un alt prilej, cine mai știe – de aceea structura cărții a rămas deschisă, intenția noastră fiind, între altele, de a croi o imagine cât mai apropiată de contribuția cu totul remarcabilă a lui Radu Țițeica și în domeniul turismului. Oricum, este în afara oricărei discuții că fără Radu Țițeica, fără „frații Țițeica”, cum se obișnuia să li se spună, începuturile drumeției montane și ale alpinismului românesc, ca să nu mai vorbim de explorarea masivului Bucegi în sine, ar fi fost mult mai sărace, nesigure, lipsite de o anumită rigoare și responsabilitate. Iar pentru istoria turismului, „Amintirile” reprezintă, neîndoielnic, o carte fundamentală.Cititorii vor întâlni în paginile cărții mulți dintre oamenii cu care, de-a lungul anilor, Radu Țițeica s-a intersectat în Bucegi, a bătut poteci și a escaladat trasee, s-a încântat de peisajele noi descoperite ori a visat la alte ascensiuni. Sunt oameni care, fiecare în parte, reprezintă o personalitate, o temelie, într-un fel sau altul, pentru cultura și civilizația montană, drumeția, alpinismul, turismul, în general, fiind posibil a se amplifica doar într-un perimetru fertilizat și garantat de cultură și civilizație. România a avut astfel de perioade când duhul muntelui era căutat, în primul rând, de oameni împliniți profesional și social, de oameni de elită. Ce vremuri și ce oameni! Veți găsi în carte exemple cu duiumul… Asta nu înseamnă însă că atunci când s-au produs „abateri de la potecă” – și, într-un fel ori altul, au existat și asemenea „fandări” – erorile s-au bucurat de toleranță. Iar sub acest aspect, Radu Țițeica – un om timid, delicat, de felul lui – a fost un veritabil „cap limpede”, neînchizând ochii niciodată fie că a fost vorba de Nestor Urechia, Mihai Haret ori Bucura Dumbravă, ca să ne referim doar la câteva repere de maximă însemnătate ale turismului montan de odinioară de la noi, ale literaturii noastre turistice. S-au înregistrat, astfel, merite absolut excepționale în privința acurateții și respectării adevărului, a eliminării abiguităților ori erorilor voite au ba.

Să mai adăugăm doar atât: Radu Țițeica s-a dovedit, totodată, un aplicat și consecvent publicist – a făcut parte, ani la rând, din Comitetul de redacție al Buletinului Clubului Alpin Român, în paginile căruia a semnat interesante articole -, a realizat hărți montane, în special ale Bucegiului, de o încântătoare precizie, a fost un prețios și intransigent organizator de cluburi montane.

Destul de târziu, prin anul 1984, împreună cu prietenul său de-o viață Niculae Baticu, făcea să apară, la Editura Sport-Turism, lucrarea „Pe crestele Carpaților”, o veritabilă piatră de temelie pentru literatura domeniului montan.

Apariția cărții „Ascensiuni montane – Oameni și amintiri” se întrupează, fără doar și poate, într-un fericit și special moment pentru istoria drumeției, alpinismului și turismului românesc, în general. O captivantă ilustrație de epocă are și ea darul să contureze cât mai pregnant poteci, chipuri și vremuri de frumoasă aducere aminte.

Prețul cărții este de 25 lei; pentru comenzi mai mari de 10 exemplare se acordă reduceri de până la 20%.

Cartea poate fi comandată la Editura România Pitorească, la Librăria AGIR sau la magazinele de articole sportive Himalaya, Sport Virus, Montrek..


Vă rugăm să transmiteți comenzile dvs. la adresele de mai sus. Cu stimă,

Mircea Săndulescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu