miercuri, 22 martie 2017

Crucea Caraiman, altădată - dar și azi

Sîntem foarte înțelegători. Cu noi înșine.
Zic asta amintindu-mi cum strîmbam ieri din nas în metrou, observînd că vecina de scaun citește Isabel Allende. În paralel, mă uit însă azi la o veche poză a Crucii Caraiman și cad eu însumi în reverii.


Cum o fi arătat transportul cu roaba pe o punte îngustă, la doi pași de abisul Văii Spălăturii (care la 1926-28 nu avea nici măcar nume, o va păși plus denumi un Nicu Comănescu abia la începutul deceniului următor)... 
Totodată, cum vor fi fost nopțile ori duminicile supraveghetorului locului, cînd ședea singur cuc în acel loc (este drept că va fi întîlnit în satul să de origine și neplăceri mai mari decît aceasta...).

În sine, e o aiureală să te-apuci a confecționa o ficțiune literară despre cum vor fi fost lucrurile pe-acolo, începînd cu primul ochi al specialistului constructor ajuns la marginea estică a Șeii Mari a Caraimanului (unde e ridicat Monumentul). Dar poate, ieșit cîndva la pensie, pe-așa subiect o fi de bătut cîmpii.
Pardon, munții.


PS

Într-un interesant articol, cei de la publicația Historia informează că-i posibil a nu fi existat nici o inaugurare - precum s-a spus - de Ziua Crucii, adică la 14 septembrie [1928].
Zic asta și pentru că majoritatea epocii nu va fi găsit deplasat (ca neumblătoare pe înălțimi ce se afla) că Monumentul eroilor era plasat pe ilustrate la... Sinaia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu