miercuri, 3 mai 2017

Inspirație, de la alții.

Mai mulți afirmă că - recent dispărutul - Ueli Steck i-a inspirat, în modul lor de a aborda muntele.
.
Cerîndu-vă permisiune de o paralelă, cred că subsemnatul s-a inspirat montan de la un domn Daniel Georgescu.
(mai exact, am văzut la el căi de-a pune în practică idei poate vagi, dar cu existență anterioară indiscutabilă).

Apoi, cînd deja crescusem, m-am recunoscut în gesturile pe munte ale lui Radu Țițeica.
Primul mi-a zgîndărit depozitul primitiv de temeritate, al doilea (via carnetele sale cu însemnări, devenite accesibile mie... doar după decesul lui nea Radu) mi-a cultivat o glandă a ordinii, în umbletul prin abrupt Bucegi.

În ce privește scrisele celui de față despre munte, în ale descrierilor (bune, rele...) model cred că mi-a fost Nicolae Dimitriu, în vreme ce istoricele poartă maximă recunoștință lui Niculae Baticu.

Să aveți o seară frumoasă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu