sâmbătă, 27 mai 2017

Istorie. Clubul Alpin Român și valurile politice ale interbelicului

Ținusem a trece pe hîrtie, la un moment dat, observațiile-mi privind cochetatul unor membri ai C.A.R. cu ideile legionare.
La cinci ani după acele notații, purced a răsfoi din nou exemplarele publicației Clubului...

Am lecturat întîia oară acele reviste în urmă cu mulți ani. Atunci am luat contact și cu numărul 2-3-4-/1940, marcat din plin de retorica legionară. Cu prea multă atenție nu l-am citit, acribia-mi exercutîndu-se pe numerele din 1933-1935, despre rute în zone care mi-au fost accesibile, informațiile servind la alcătuirea unui capitol de carte (etern netipărită...).



Refacerea postărilor pe pe acest blog, despre albumele foto ale lui Sorin Tulea m-a condus însă din nou - din dorința de a prezenta pe larg subiectul - la publicația C.A.R.
Este și cazul memorilor (aflate pe suport exclusiv sonor) ale lui Toma Boerescu.
Între altele, am lecturat exemplarul legionar al Buletinului.




În decursul timpului am posedat ceva simpatii pentru legionari, la modul general, cît și cel particular al alpiniștilor amorezați de fenomen. Mi-a înghețat însă nițel sîngele în vine, citind materialele de acolo...



Șamd
În paralel, se poate discuta liniștit despre tragedia acelor (imperfecți) oameni...
Vă mărturisesc faptul c-aș fi trecut mai ușor cu vederea mărețiile din bublucașul număr, dacă n-aș fi sesizat o altă hibă pe care n-o aplaud (cea dintîi fiind, aici, aplecarea totalitară). E vorba de oportunism.

De unde în exemplarul verde - deschis de președintele Vasile Steopoe - se țipă despre curățenie sufletească (a noastră), respectiv despre ticăloșie (a altora) cu nici un an în urmă același trimitea telegramă supusă prigonitorului Carol II! În paralel, fie și pentru a ridica adăposturile din Bușteni, prolegionarii din club au pupat în părțile moi diverse personalități din vremea dictaturii regale.



Subiectul e de extins (și presupunînd că interesează pe cineva...).

Aș remarca faptul că, dacă dr. V. Steopoe nu are vreo jenă - vorba cuiva - de-a sta sub trei dictaturi în fruntea C.A.R. (a treia fiind a lui Antonescu, spre care nu m-ar mira să se fi trimis același gen de perii), la vremea stăpînirii legionare Nae Dimitriu a ales să tacă (e vorba aici de filele revistei Clubului). De fapt, prin așa atitudine, Dimitriu își respecta inteligența...
Este vorba de cel care a înființat și animat ca nimeni altul CAR.


Oarecum neașteptat, din pomenita revistă lipsește condeiul lui Niculae Baticu, deși acesta se afla și legionar, și cel mai bun cățărător al C.A.R. Nu cunoaștem motivele acestei absențe.

Despre conțintul revistei în cauză, voi reveni...


PS
E pomenit deseori, în acest Buletin C.A.R. numele Cătălin Ropală. 





Nu l-am întîlnit prin alte părți (barim ce am consultat eu) ca montaniard. Ceața privindu-l e risipită într-o oarecare măsură de informații precum cele de aici:

1

2
(de pe aceste imagini am extras și cele două imagini aflate imediat mai sus)

Despre el, și aici:
Cătălin Ropală (1911 -2002), instructor legionar, autorul cartii Batalionul de la Sarata. Frate cu Ana-Maria Marin.
Cunoscut si ca sportiv de performanta, si-a facut din indatoririle fata de neam si tara o religie pe care a slujit-o fara rezerve.
Este chinuit in temnitele comuniste pentru lupta sa alaturi de Miscarea Legionara. Refractar oricarui compromis, dar si oricarei scaderi a stachetei ideologic-morale, pentru el Legiunea reprezinta ultima si suprema tentativa de reconstructie a unei lumi romanesti. Spirit lucid, impulsionat de o curiozitate intelectuala neistovita, a avut darul sa impartaseasca si altora din afara idealurile nobile prin atasamentul neconditionat, (cf. rev. Permanente, mai 2002).”
(se înțelege că, reproducînd citate precum acestea, nu-i obligatoriu să posed afinități cu ideile de acolo..)

De asemenea (acum redescopăr a fi pomenit de Ropală, cîndva!):

link

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu