joi, 11 mai 2017

/ ISTORIE MUNTE / Albumul Sorin Tulea (V), 1936-37




Împreună cu Constantin (Titi) Toboc.

Rămăsesem cu relatarea la premiera Crestei Coștila-Gălbenele.
Pe de aceleași locuri sînt și aceste imagini, cărora nu am putut să le identific anul desfășurării.





Cam tot pe atunci - 1936, 37 - sînt imortalizate clipe dintr-o tură colectivă (nu pot realiza însă cotlonul de Bucegi de unde sînt imaginile)...



Iată fila cu drumurile alpine ale lui Sorin Tulea, în 1937.






Informativ, 1937 este anul în care Nae Dimitriu pătrunde și în Circurile Văii Albe, cu dorință de-a sui peretele de acolo. Iată o imagine publicată în Buletinul Alpin (autor Edy Aerkeder), din grota aflată în Circul 1 (sub peste ceea ce, peste doi ani, va fi numită Fisura Albastră).
În imagine, în dreapta Niculae Baticu, în centru (după toate probabilitățile) Nae Dimitriu, în stînga Ion Șincan




Viața în Clubul Alpin.
Nu va fi fost atît de idilică pe cît o descriu - poate de complezență - oaspeți de peste hotare, dar nici nu au existat dizidențe, scindări.
Liant pare să fi fost personalitatea celui care a înființat asociația, Nae Dimitriu.


Cadrul e luat la inaugurarea (amintită și de Sorin Tulea) casei Alexandru Vlahuță din Ciucaș (a grupării turistice „România Pitoreească”).
Iată un altul, cuprinzînd doar membri ai Clubului Alpin Român.





Dincolo de masă, urmașul peste decenii al lui Dimitriu la cîrma Clubului Alpin Român, Niculae Baticu.


Dimitriu izbutește la miezul vieții o neașteptată metamorfoză, abandonînd criticismul în exces - ce-l caracterizase pînă prin 1930, pe munte - în favoarea păstoririi unei formațiuni, cu membri poate mai orgolioși decît majoritatea semenilor.


În dreapta tinerei femei, Constantin Conteș și un ins ce-aduce cu Emilian Cristea.

Nu poseda un fizic impunător, dar pare să fi fost foarte iubit de membrii CAR.







În același ton, al atmosferei din Club:




Mai jos, de la dreapta: Conteș, Boerescu, Tulea.


Anticipînd episoade viitoare, iată și un cadru din 1946.
Între alții,  Emilian Cristea, Gicu Nicolescu, N. Batricu, C. Conteș, poate și Ion Bucur.



O tură valoroasă din 1937 a constituit-o a doua ascensiune a peretelui Gălbenelelor (numit în epocă „Ion Trandafir” - dar nu bag mîna în foc  dacă și înainte de septembrie 1940).
Fotografiile au fost executate de Sorin Tulea.
Descrierea turei, de către Toma Boerescu.
N. Baticu urma pînă la înălțimea brîului de la baza Furcilor mai puțin firul Hornului Coamei, cît flancul din stînga acestuia.



Imagine luată probabil la confluența Gălbenelelor cu Hornul Coamei.
Edy Aerkeder, Nae Dimitriu, Baticu, Ion Bădilă, Sorin Tulea. Fotograf, probabil Toma Boerescu.




Baticu, în rapelul dintre brîurile de piatră.



Unul dintr echipieri, trecît de pe brîul de piatră în linia fisurii Furcilor.







Toma Boerescu, în aceeași traversare.



Probabil Ilie Bădilă (17 ani!)



Baticu, în fisură.



La balconul de piatră, Baticu asigură..



La același balcon.



Ora fiind înaintată, s-a preferat înoptarea pe loc. O mică grotă, căruia i s-a confecționat un zid protector, din pietre.









Dimineața, Toma Boerescu, pe porțiunea balconului la nord de fisură.



A doua zi, se reia ascensiunea.








PS
Pare Nae Dimitriu (imaginile fiind ale lui Tulea)...
Iar sticla nu-i de apă...






Altminteri, el sau ba fiind în aste poze, îmi aduce aminte declarația cuiva: "Se trata cu alcool atît dimineața, la plecarea pe munte, cît și la întoarcere..."
După cum gradul de nevroză nu-i va fi fost chiar de colea, avînd nevoie de calmul țigării inclusiv la premiera Crestei Picăturii...

Altminteri țigara apare la destui alpiniști din epocă, dar e de notat că sîntem foarte departe de campaniile anti tutun de la sfîrșitul veacului 20. Este drept că realmente prost ică atunci cînd un alpinist veteran te mustră pentru că fumezi, dar el fumase și la prima, și la a doua tinerețe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu