marți, 23 mai 2017

Munte. Plus firea umană.

Mă strădui a lua omul cum este.
De fapt, aici pot izbuti - așa performanță -, dar probleme apar cînd expun situația cercetată și altora...

Acolo se stă ceva mai prost cu acceptarea...
E cazul celor observate în acest articol.

Ți se spune aici despre X...:

„Era o plăcere să mergi cu el pe munte; totdeauna jovial, bine dispus, plin de resurse, plin de cunoştiinţe, totdeauna cu judecată, plin de idei folositoare.”

Atîta doar că, doi pași mai încolo, ți se dă o mostră de finețea aceluiași:
„Pe când urcam vâlcelul, „Neamţul” ne-a strigat să ne spună că ceilalţi doi coechipieri nu mai vor să meargă mai departe şi nu ştie ce să facă. Noi eram aproape de creastă. Din cauza distanţei, toată conversaţia s-a făcut ca la munte… cu pauzele necesare ca să se stingă ecoul…Neamtu’: „Băi Dane băi,…. băieţii nu mai vor sa meargă… vor să se întoarcă… ce să fac?”Dan: „Băi Neamţule băi,… lasă-i în plata Domnului şi vino cu noi… şi dă-le şi câte un picior în fund… Urcă la Bâlea Lac… şi mergi cu noi pe creastă la Podragul..”Neamţu’: „Bine Dane… vă aştept la Bâlea Lac…

După o pauză, Dan: „Băi Neamţule băi,… ia-le şi ciocolata… şi dă-le şi câte un picior în fund…”După o altă pauză, Dan: „Băi Neamţule băi,… ia-le şi prunele… şi dă-le şi câte un picior în fund…”

Sau:
 ”... Vorba lui, pe care am auzit-o la el de multe ori [...]…
Băi X… (s-ar simţi prost să-şi recunoască numele)… când i-a făcut pe oameni, Dumnezeu le-a dat mintea, unora cu polonicul şi i-a făcut mai deştepţi, altora cu linguriţa şi i-a lăsat mai proşti,… dar voi, voi aţi lipsit de la lecţia aia”. (vezi și PS)

Rămîn pe gînduri asupra ființei umane...
D.L. s-o fi aflat el născut într-o distinsă familie de intelectuali, bucurându- se de o educaţie aleasă.  Mama, licenţiată în filozofie şi limbi străine, tatăl inginer de mine cu o activitate îndelungată în industria petrolieră şi minerit, profesor universitar”. Însă era om.
La fel se află și condeiul care-l omagiază, în cazul de față.

Marile plăceri nu vin din a te ști licențiat șcl, ci din putința de-a lansa agresivități (fie și benigne), respectiv de-a căsca lumea gura la titlurile tale. Așa ceva face sarea existenței noastre, și mai puțin buchisitul opurilor academice.

Aș remarca și eternul obicei al perierii seamănului.
”Avea soluţii de o simplitate dezarmantă pentru cele mai complicate probleme, acolo unde neputinţa celorlalţi era demult recunoscută [...]În anii ’70 descoperă şaitrocul, acea unealtă genială, creaţie a căutătorului anonim de aur, care permite separarea aurului liber de nisip şi aluviuni. [...]Nu cu mulţi ani în urmă am stat de vorbă cu el, ocazie cu care mi-a spus: „Viaţa mea a fost o mare hoinăreală”. Genială sinteză a întregii lui vieţi!”
Care antamează un răspuns identic ori măcar amabil al gîdilatului, deși încă de la trecerea pe hîrtie sicofantul s-a simțit el însuși (grație mecanismelor inconștiente) țintă a unor laude de acel calibru”

PS
Condeiul reprodus adaugă și mențiunea: „Aşa era Dan, mucalit, nu că le-ar fi dat un picior în fund, ci doar în glumă...”Însă despre cine-i gluma și ce vrea ea de la viață a auzit și subsemnatul cîte ceva. Inclusiv că gluma-i doar o haină frumoasă pentru agresivitatea celui care o lansează.

**


Pe același (aplaudabil, altminteri) site:

„Una din caracteristicile românilor este că nu ne recunoaştem valorile, nu le apreciem [...] Această repulsie a valorilor a fost şi este cea mai mare nenorocire a românilor. Dar nu numai acum. Brâncuşi, Enescu, Ţuculescu…”
Dincolo de faptul că-s rarisime încercările de-a pricepe de ce un lucru se petrece cum vrea el, și nu bunăstarea noastră sufletească ...
(eu mă pot apleca, aici, ce-i vine autorului citat a gîndi astfel, dar cred că iese mai lată - pentru spiritul comun - , dacă indic ce, și cum...)
Valorile sînt niște creații mai mult decît artificiale. Cărora li se îndepărtează inerentele imperfecțiuni (inclusiv morale), dar li se umflă cu pompa cele pozitive, cînd nu li se inventează de de-a dreptul.
Asta, pentru că omul de rînd simte nevoia zeilor, cît și a semizeilor, cărora să li se închine, iar astfel viața să-i devină mai liniștită. În paralel, organizarea socială încurajează asemenea mitologii.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu