miercuri, 3 mai 2017

A plecat Walter Kargel (n. 1923).

1.
N-aș putea uzita aici formulele Dumnezeu să-l ierte și Ce maestru nemaipomenit fu...Știți de ce? Pentru că asta înseamnă a nu mai ști a doua zi de el...
Iar în paralel de-a nu poseda știință reală despre dispărut, respectiv pe care s-o aduni în două fraze corecte despre acela

În același timp, ca minte într-o ureche ce mă aflu, prefer s-alcătuiesc liniștit un profil al dispărutului, între altele cu bune și rele (că așa ie omul, cu de toate, pupa-l-aș pe frunte!...)

2.
O să mor și eu (egocentristul!) la un moment dat. Să nu vă prind cu gargară de genul celei pomenite sus de tot! M-aș răsuci în groapă/urnă!

Foto. subsemnatul (de Sf Nicolae, 1985). Stînga, Kargel, dreapta, Baticu (la onomastica și domiciliul ultimului).



Fotografia de mai jos a mai apărut, pe blogul subsemnatului - inclusiv extras. Zic asta nu ca să mă bag în seamă, cît pentru c-am dorit imagine este cît de cît originală, ca sursă.
Mi-a dat la un moment nea Nae un negativ mare (6x9 cm), cu rugămintea să-i fac niște copii pe hîrtie fotografică (e procedeu existent înainte de apariția digitalului, mai exact de pe la un 1839).

Înțeleg că în imagine e și un alt recent plecat, Dumitru Chivu. Pe ceilalți nu-i știu.

Prin alte părți ale netului e posibil ca imaginea să fie retușată (a binevoit cineva).

PS
Fac ce fac, și mă nimeresc la antipozi de prietenul Dinu Mititeanu....

”Doliu pentru alpiniști și montaniarzi: Sufletul nonagenarului Walter Kargel a plecat în ultima sa ascensiune spre Ceruri. Îi vom păstra o pioasă amintire ! D-zeu să-l odihnească, condoleanțe doamnei Amalia, fiicei sale Gerda, ginerelui Cătălin Bungețeanu și celorlalți apropiați. Cu tristețe în suflet, Dinu”
(Notă: Ador Dumnezeu, cel scris prescurtat, al mult-credincioșilor...)



PS2
La vremea aceea (1988), barim schițele din Bucegi știu că i le-am corectat din plin, în volumul tipărit..
Cică-s eu fără suflet, dacă pomenesc așa ceva... La mijloc fiind doar neputința unora, de-a judeca/trata semeni și altfel decît în alb-negru...

Oare tipii care trăiesc din plin, viețuiesc și mult? În ale muntelui românesc, întreb asta retoric... Din ce-mi aduc eu aminte, recordmanii de vîrstă fură timizi la greu (n-aș paria că Dedula Cristache fu excepție...)
/ „Dle Ordean, la bătrînețe cam toți devenim timizi...” /

PS n
Mi se sperie gîndul.
Că aș dori să discut cu cineva despre trecerea sub soare a lui Walter Kargel (1923-2017).
Fie și doar aceea din clasicul volum Baticu-Țițeica, 1984.

Altminteri net-ul e plin de RIP-uri...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu