luni, 12 iunie 2017

MUNTE. Ieșirea la Creasta Picăturii, Bucegi, 1929

M-am nimerit de curînd într-un traseu urmat cîndva de pionierii alpinismului nostru care au fost frații Țițeica (plus Ion Cantuniari).

Este vorba de ruta pe unde ei au mers din poiana 'La verdeață' (Bucegi), în creasta ce mărginește la sud valea de acolo - și anume cea Albă. Asta se întîmpla la 1929, (vorba unei glume:) vara.

Neavînd pe moment de lucru, m-am dedat obicei personal nu tocmai nou, și anume cum vor fi arătat acei înaintași, pe cînd parcurgeau locurile unde la un moment dat mă aflu și eu.
Romantismu-mi nu-mi merge așa de departe, cît să spun că „Uite, acu' mi joacă prin fața minții o scenă, unde glorioșii se află aievea... Întîi Cutărescu, aplecat de spate și purtînd o pălărie de felul cutare”
(cu literatura aferentă asta se poate întinde. Mult.)
Mi-a fost doar o încercare, care lasă de-un pic de șarm totuși (între ele, ideea demiurgică de-a stăpîni mai mulți timpi).
La chestiune, am mai analizat o dată locurile (în sensul unor observații mai vechi)...

Mi s-a întîmplat cîndva a boteza un fir de pe aici cu numele lui Ion Cantuniari. Am făcut-o pentru a-l cinsti pe-acel al treilea membru din grupul Țițeica, vizînd totodată un fir nenumit (ba și netrecut pe hărți) interesant.
La vremea cu pricina am afirmat că-i posibil ca I.C. și ai săi să nu fi călcat pe-acolo, prin acel vîlcel. Dar că e 'ben trovato'.
La recenta-mi tură, revăzînd și reamintindu-mi configurația locurilor, am ajuns la impresia că-s mari șanse ca înaintașii în chestiune să fi atins - fie și doar pe-o porțiune mică, acel fir (pînă au intrat în ceea ce s-a numit ulterior Albișoara Gemenelor, pe unde au mers pînă la Brîul Hornurilor, iar pe acela pînă în Prispa omonimă din Creasta Picăturii.

Căci, explorînd vizual zona - foarte probabil aflîndu-se un pic mai sus de la Verdeață, pe flancul Coștilei, alegînd varianta cea mai accesibilă optic, ar fi venit prin dreapta, de dincolo de actuala Albișoară a Crucii, iar de acolo vizînd muchia cu jnepeni dintre Vîlcelul Cantuniari și Albișoara Gemenelor. Ultima ar fi scutit/scutește de lupta cu săritorile deloc amice (azi, dar mai ales în deceniul trei) din talvegul ultimei.




Astfel, ar fi ajuns cel mai comod la nivelul unde un urmaș - pe linie alpină - al dumnealor făcea amintitele (sus de tot) exerciții de imaginație.
PS
Privesc la poza dee familiem (Țițeica) din 1938 și sînt tentat a o identifica pe Florence/Florica (n. Thierrin), mama lui Radu, Gabrielei și lui Șerban Țițeica în stînga imaginii.
În context:.
Radu și Șerban au „urmat cursurile gimnaziale la pensionul cunoscut sub numele de Institutul Schewitz-Thierrin, un pension înfiinţat în Bucureşti de bunicul său dinspre mamă – Florentin Thierrin...”

PS2
Lumea fiind mare, mă pot aștepta ca vreun domn Mihai Ogrinji de la 'România Pitorească' să mă acuze DIN NOU de maxime ireverențiozități la adresa fraților Țițeica.

http://mirceaordeandoi.blogspot.ro/…/carte-amintiri-de-radu…
.
Deși, păcatele mele!, nu știu să fi vorbit pe-altcareva mai de bine, dintre colindătorii muntelui...
„Păi acest Ogrinji ce-a scris, despre respectivii Țițeici?”În afară de perii, a copiat ce-au scris alții.
„Și la ce te mai miri, că te vorbește de (foarte) bine?!”

PS3
Acum l-am descoperit!
https://www.google.ro/url…

Descarcă acolo (nițel cam iute...) un pdf despre istorie familie Țițeica.
Asta, pentru cine interesează (unul la 13.250?). Pentru cine nu, putem purcede discuție amabilă către altele...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu