luni, 12 iunie 2017

MUNTE și nu numai. Utilitatea laudei (accentuate) între noi.

Munte (și nu numai).
A doua urmare promisă...
.
Fenomenul perierii dinspre subaltern spre șef are el parte de glume, dar nu cred că s-a așternut cineva serios a-l stîrpi.
Asta pentru că face bine celor implicați.
Mititelul simte că va ajunge și el șef, scoțîndu-și pîrleala apoi - prin laude la adresa lui - de strădaniile de altădată.
.
În paralel, Societatea nu pierde din vedere că astfel este menținută coagularea între-oameni, de care are dumneaei atîta nevoie.
Prea multă personalitate (de genul „Eu nu voi pentru ca să-l pup pe cutare undeva, nici să mă alinte altcareva similar pe mine!...”) strică, doamnei amintite.
La asta mi-a fugit gîndul nimerind pe un site de cățărători români un material (despre Walter Kargel).
Că-i (doar) favorabil - cu inerentele subiectivisme - lui WK e doar o problemă.
Dar el este preluat din altă parte.
Unde, în continuarea lanțului slăbiciunilor, nu aparține animatorului acelui site, ci unui amic al acesteia.

Asemenea superficialitate face bine însă camaraderiei umane. Din n motive.
Mai prost pică vreun material obiectiv despre vreo personalitate, bașca o pomenire a dedesubturilor fenomenului Lăudătura...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu