marți, 20 iunie 2017

MUNTE. A vorbi despre El, altora...

„Pentru trecut au anii de cand am incaltat prima data bocanci in picioare, iar in acesti ani am absorbit ca un burete tot ce se intampla in acest domeniu, buretele sa umplut si ar fi bine sa trec de aceasta latura „egoista” si sa incerc sa vars inapoi catre comunitate, tot ce a trecut prin filtrul experientei dobandite.
O sa incerc sa scriu despre munte, despre trasee mai putin cunoscute, despre educatia montana sau despre oamenii muntelui. Sunt multi colegi de breasla care au blog, multi o fac excelent de bine”

Eu nu m-aș obosi a transmite ceva comunității.
Asta, pentru că:

1. Nu-mi amintesc să-mi fi dat ceva, acea neclară Ființă, pentru mersul meu pe munte.

2.
Automat impresiile mele ar fi alterate, dacă aș încerca să creez lucruri plăcute comunității.:
.
Subsemnatul a scris despre mersu-i pe munte, dar a făcut-o în formă strict naturală.
Dacă vreun confrate e interesat de zisele mele, bine. Dacă nu, idem.
.

PS
Eu unul n-am ceva împotriva egoismului.
Mă strădui însă a nu face rău altuia.

Egoismul, după cîte am mai spus, e folosit de... comunitate pentru a da - vorba aceea de atelaj - tot în calul care trage.
Ultimul are însușirea de a crede (neverificat) ce îi spune comunitatea.

PS2
Ticălos ca-ntotdeauna aflîndu-mă...
În cazul acelui (altminteri stimat) amic, îmi pare a fi intervenit banala nevoie de afecțiune, care sporește la vîrsta cînd, întîmplător, te ia dorul a vorbi de tine altora...

Se pune problema aici care-i locul de ales:
A opta pentru minciuni frumoase,  ori precum adevăruri de făcut păr măiucă, precum precizarea de imediat mai sus?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu