miercuri, 19 iulie 2017

Cîteva scrise ale lui Mircea Eliade, despre munte.

Hipercriticismul unuia ca mine vi se poate părea din plin suspect, dacă nu demn de-a fi tratat în glorioase unități spitalicești ale patriei.
Dar simt că-i posibil a fi vorba - și în oarece termeni psiho referindu-ne - de-un banal blocaj la vîrsta cînd privim cu maximă încredere oameni și fapte din jur. Care (ultimele!) se dovedesc altfel, generînd la fostul copil mic și prost furie...
.
Vă propusesem ieri seară o relatarea a unui (între altele) montaniard din vechime. Pe care, mă credeți ori ba, îl simpatizam grozav la acel moment, descoperindu-l confrate în ale hălăduirii prin Bucegi și aiurea.
.
Am văzut eu, din start, că izbutea să plece de pe la Peștera Ialomiței spre Piatra Craiului, dar s-ajungă cam aiurea, și anume într-un punct cu vizibilitate asupra Cîmpinei. Dar mi-am zis că se mai întîmplă...
.
Abia postasem acea fotocopie după fila unei cărți cînd am început să-mi pun întrebări cum naiba să vezi aici-șa (fie și menționînd că era la zeci de kilometri) Cîmpina, cînd mai degrabă ți-ar oferi așa spectacol - mai ales la zonă prăpăstioasă de Bucegi aflîndu-te - Bușteniul...
Pe urmă am citit că acolo, chit că stăteau în loc periculos, și se afla noapte, au pus una-două de un foc. Adică erau pe-acolo copaci (autorul o spune!), de sub care au adunat dezinvolt și-n miez de noapte crăci.
Iar a doua zi au stat de vorbă cu ciobani, asupra aventurii, de parcă aceia sigur n-aveau altă dispoziție, decît s-asculte relatările unor adolescenți..
.
Șcl.
.
Prin urmare, încep să-mi pun probleme asupra seriozității autorului.
Sau să meditez măcar că există semeni la care filmul/dorul de-a face literatură să întreacă viața/datele realității.
Nu ar fi singurul. Pe aceeași felie s-a produs, de pildă, un Andrei Pandrea.
.
.
PS
.
Nu izbutesc să identific ce zonă din marginea prăpastiei Bucegilor (a se citi abruptul prahovean) are și copaci. Pînă și bietul munte Vînturiș e golaș, la înălțimea-i de la care începe a se repezi spre est...
.
PS2
.
Încep a trata cu rezerve și alte zise ale aceluiași montaniard, cum că pe mare furtună (parcă tot în miez de noapte, și relatat dacă nu mă înșel în 'Memorii') s-a apucat să declame un pasaj din Walkyria wagneriană.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu