vineri, 6 octombrie 2017

La debut de octombrie îmi amintesc întotdeauna ...

....a fi suit, cîndva, Albișoara Gemenelor din Bucegi.

Legat de acest drum, cred că am mai trecut pe-acolo de vreo șapte-opt ori, dar aproape de fiecare dată (barim văzut de azi!) parcă am fost prin lumi (dacă nu dimensiuni!) diferite.
Un aer aparte, de neașteptat rece plus emoții inerente 'premierei' (personale, descrierile momentului fiind mai mult decît sărace), prima dată.

Apoi oarece sărbătoare, cu amici (Marian Curculescu) și pe soare.
Urmează tură solitară, în miez de vară cît și de... viață, deci cu îndrăzneala și bien-etre-ul de rigoare.

Cu o apropiată doamnă, la început umed de sezon estival. Cînd am patinat pe stînca primei săritori AH, dar a tulburat mult și-un rapel taman în rimaya unei săritori din valea vecină, a Gemenelor.
Drum cu sentiment de colectivă CAR, dar și de excursie cvasi-școlară, cu ai lui Mugur Ilie (plus viitoarea lui cumătră, adică nevasta-mi a doua).

La apus de carieră a venit mișcătoare - în sens sufletesc -
bălăureală în partea inferioară (mai exact la vest de talveg...).

Drept oarece final...
Nu regret că străbat rar (cît și infinit mai puțin dezinvolt) un așa drum.
Mi-i deja în inimă.

Imagini din prima, respectiv ultima tură.












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu