duminică, 26 noiembrie 2017

Tot răul spre bine...

Zic asta cu ochi la o minunăție de poză, spre o bucată de abrupt a Pietrei Craiului.

Acum, în pensie montană aflîndu-mă, scap ușor, cu vreo zisă: "E mișto...".

Pe vremuri dădeam în bîlbîială. Dor teribil de a hălădui, cerceta, observa totul și la fața locului.


Bașca dor a reveni cît mai curînd.

Ce să mai spun de nevoia teribilă de-a fi băgat în seamă pentru astea (apetit care a fost transferat actualmente în cîmpul postărilor de pe net).

Viață.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu