marți, 12 decembrie 2017

Os din osul tatălui. Vasile Urechia, fiul lui Alceu.


Căutînd una (de citit), am dar aseară de alta.
Mai exact de „Închisorile mele”, ale lui Slavici.


[...]

Mi-a reținut atenția în opul de care vă amintesc o chestie,
Mai exact legată de-un montaniard de-acum o sută de ani și ceva, Alceu Urechia pe nume.


De fapt nu-i vorba de el, ci de fiul său (probabil Vasile, care ulterior scrie despre tatăl său).

Slavici a fost un progerman.
Din acest motiv, îi mai freca ridichea cîte unul, pe străzile bucureștene. Urechia jr se afla al doilea, în acele zile de după intrarea românilor în Ardeal, în 1916.

Bucata are hazul ei...:

„Am luat-o deci pe Strada Verde si prin Sfintii Voievozi si am ajuns In Calea Grivitei, ca de acolo sa trec prin Strada Soarelui In strada Lueger, de unde sa trec apoi iute Calea Victoriei la Biserica Alba.
N-am scapat Insa nici acum teafar.
Intrat adica In Calea Grivitei, am dat peste un tanar curatel si Imbracat In haine croite dupa cel mai nou fason. Zarindu-ma de la oarecare departare, el a pornit cu hotarare barbateasca
spre mine si a Inceput sa mi le traga mai si mai decat bine stiutul Ionaș. [care-l tratase asemănător cu puțin timp în urmă,m , n. MO]
Eu, trecut prin frecus, nu mai eram Insa tot omul din fata palatului.
«Bine, tinere, i-am zis cu un fel de asprime parinteasca, de unde si pana unde te-ai pomenit sa te legi In ziua mare de batrani? Cine esti? Ce rost ai? Cum te cheama?»
«Nu te priveste!» - a raspuns el uitandu-se cu Indrazneala In ochii mei.
«Cum, pacatele mele, sa nu ma priveasca!? - Ii zisei. Oricare om batran e dator sa ia din scurt pe copiii cu purtari rele. Sa vii cu mine la cea mai apropiata sectie.»
«Ba bine ca nu!» - Intampina el tantos.
«Baiete! - graii. Am sa chem pe sergentul de colo si se face scandal public. Fii om cu minte si haide sa mergem - parca am fi doi prieteni buni.»
Tanarul s-a dat pe brazda si am mers amandoi la sectie.
Eram hotarat sa cer Incheierea unui proces verbal si sa starui cu toata hotararea pentru urmarirea lui.
In fata comisarului el a marturisit apoi ca e fiul bine reputatului Dr. Urechia, pamfletistul [adică Alceu, . MO].
M-am uitat lung la el.
«Asa tata, asa fiu! - am zis apoi. Da-i Incolo!»
Iesit de la sectie, mi-am schimbat mars-ruta: am iesit la capul Podului, iar de acolo am luat-o spre Strada Polona si de-a lungul ei la statuia lui C. A. Rosetti.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu