vineri, 12 ianuarie 2018

Oare mai există statui de fotbaliști, în București (eventual, în țară)?

(La întrebarea de mai sus, prietenul Cornel mă informează de una a lui Ion Oblemenco, la Craiova...)





Inevitabil, la vederea lui 'Năsel' (de la nas proeminent...), adică Titus Ozon, mintea mi-a zburat la zisele despre acesta, despre acele locuri bucureștene în general - dintr-o veche carte...
Și anume „I se spune Profesorul”, a altui vrăjitor cu balonul, Gheorghe Constantin (antrenor al echipei naționale, în 1992).



În acel părculeț alături gării bucureștene Obor, mă aflam parcă pe terenul de fotbal al „Uniunii Tricolor”, de altădată...

Și unde antrenorul Fane Cîrjan lua la palme un junior. Asta pentru că mucosul, după ce dăduse trei goluri într-un meci, trecuse la caterincă: driblinguri de amorul artei, mingi printre picioarele adversarilor etc.
La care Titus Ozon, de felu-i sîsîit, replica: „Se-se (adică ”Ce, ce...?”) mai vrei, domnule, nu le-am dat eu toate golurile?! Se mai vrei?...”
„Vreau fotbal, mă! Nu ursăriile tale!”

La așa rememorări, și chit că afară burnița pesimist, m-a luat -- azi dimineață - un zîmbet larg, iar apoi rîsul...

PS1

Foarte probabil ca ideea statuii să fi aparținut fostului primar al sectorului 2, Nicolae Onțanu.

Vezi și:
http://www.bucurestiivechisinoi.ro/…/stadioanele-uitate-al…/



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu