duminică, 1 aprilie 2018

Angajamentele luate prin viață nu-s treabă simplă

Mă apucasem să declar pe aici, în anii trecuți (de două? de trei ori?) că nu mai calc prin abrupturi montane cîte zilișoare oi avea...

Iar de vreo două săptămîni - acum - visez doar fața Caraimanului, cea aflată sub Cruce (bașca planuri a merge la vară pe-acolo).






.

.
Treaba asta cu promisiunile nu-i simplă și pentru că nu te mai găsești, acela care se bătu cu pumnul în piept, de una ori alta.


Și poți să nu mai fi căci te vei fi schimbat nițel între timp, tu ca om - plus obiceiuri.
.
De pildă, mi-am dres una din sursele ce ducea la amintitul legămînt, și anume pornirea spre ture obositoare / de scos limba solitarului sexagenar (ce mă aflu).

Mai exact, vreau doar a merge în locuri suspendate unde să șed la soare, eventual a inspira florile precum Donald rățoiul, într-un filmuleț cu el (dacă aș fi mai solid, aș folosi metafora lui Ferdinand the Bull, tot al lui Disney parcă).
.

O parte proastă tot rămîne.

Și anume aceea a expunerii la risc.

Căci de-o albișoară oarecare tot aș purcede a coborî, în blamabile rapeluri. Iar acolo omul propune (de un agățat coarda într-un piton), iar Dumnezeu dispune (dacă alde cuiul și ține).
.

La chestiune, am citit foarte puține despre Nirvana, despre ăia care aspiră la ea (pot paria că n-au nimerit-o decît după un chil de tărie, și doar pentru seara respectivă!).

Dar cred că-i trage ața, pe-aceia, cam cum visez eu acum la partea de sus a Albișoarei Gemenelor.
.

[Uf... Cît de fain bate-acolo soarele de prînz, al miezului de vară...]
.

Na!
Să mai aud pe vreunul, conferențiind despre liberul arbitru în viață!

Ață bre, ață mergem spre ce ne stabilește Chestia aia, care-i sus în cer...
.
.
PS

Pe cînd caut poze pentru a ilustra postarea, mă uit la unele din 2010.
Le spusesem, atunci, 'Albisoare de adio'.

Pas de mai fă planuri, prin viață...
.
.
PS2

Pozele-s mai vechi și mai puțin vechi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu