duminică, 1 aprilie 2018

Unul dintre locurile din Bucegi care mă fascinează...


 E vorba de partea de sus a Poienii Mari, din Valea Seacă a Caraimanului.

.
Unde deodată descoperi ultima treime - mai abruptă decît toate - a acelui flanc muntos, ce suie spre Crucea Caraiman.
Și de unde săritorile pe care le zărești, prin așa-numitele Hornuri, par să-ți cadă în cap.

Dai de-acel aparte peisaj după ce urci partea inferioară a văii, ori vii din Creasta Picăturii, dinspre Șaua Turnului (bineînțeles variante de acces pot fi și altele).

Poza nu e chiar nouă, dar își are poate patina ei...

Poate-i de mers prin aprilie, dacă m-oi întrema cu banii, pînă acolo, iar apoi să casc gura ca prostul, în jur.


Și atent totodată să nu zăbovesc prea mult, că ultimul tren spre București își are totuși ora lui...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu