luni, 25 iunie 2018

Atitudine. Stil de scris, către alții

Apropo de cartea dlui Suciu, pomenită în ultima-mi postare.
Nu cred că aș putea scrie pentru alții (asta, cu rezerva festelor pe care le poate juca inconștientul, cînd e în eterna-i dorință de aprecieri exterioare...)

Nu spun asta neapărat din vreun elitism (acoperitor altminteri de micimi), cît din știința faptului că nu aș mai fi eu, de-aș sta atent la ce voiește să audă publicul.
Ultimul fiind absolut stimabil în nevoile sale, dar fiind ivit eu pe lume fără glanda aferentă.
Mă vor citi interesați trei-patru, și asta e.

Avansînd în vîrstă, am mirosit că dorința de-a trece pe hîrtie una-alta e pornire dinspre Specie (voitoare să profite și alți fii ai Ei de eventuala noastră experiență de viață), care în așa situație ne dă pe la nas cu impresie vagă - dar al naibii de plăcută, unde poate fi decelată speranța că ne vom afla etern în reflectoarele lumii.
Știu că la așa producții - de impresii așternute pe hîrtie - se vor uita puțin, iar peste o sută de ani mai nimeni (ori vreo excepție din categoria subsemnatului, spre scrierile unui Nicolae Bogdan)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu