sâmbătă, 28 iulie 2018

Mitul Cuxi

Te găsești în Clujul anului 1982. Sau poate un pic mai încoace, mai exact după dispariția alpinistului (și mit montan totodată) Emilian Cristea
Ai o anumită fire (cu trecutul care a dăltuit-o). Cît și diverși amici.

Pe așa fond, meditezi a pune de-un nou mit, întru muntele românesc.

Eu, al lui ordean, nu pot ști exact ce legătură are subiectul nostru (uman, de mai sus) cu familia unor cunoștințe.

Al căror fiu a murit pe munte, la numai 23 ani.
.
Cert este că omul nostru, dintre tot ce putea oferi acel... cîmp al preocupărilor umane, alege tocmai pe acel june.
Ale cărui performanțe alpine se găseau cu nimic mai valoroase decît al altor zeci (sute?) de montaniarzi români.

Ultimul amănunt neinteresant, în fața vitregiei vieții. A realității.
Unde contează doar străduința. Ca efect pe moment, cît și în timp.

Pe moment, omul nostru (acela viu, și făuritor de mituri) purcede la un articol, unde-și ridică în slăvi protejatul (fie și răposat). Cum se cuvine la aș realizări, înfoaie, cînd nu pune de-a dreptul din burtă. De pildă, citează pe dusul Emilian Cristea, care s-ar fi aflat convins că tînărul clujean merită un loc în expediția către Himalaya pe care compatrioții o vor pune-n mișcare, la un moment dat.
.
Cu acest material merge la redacția unei reviste pitorești, și totodeauna iubitoare de zei (între ei, Nicolae Ceaușescu). Aceia îl publică mintenaș.
.
Lucrurile trenează apoi, o vreme.
După revoluție, apare însă o carte atribuită acelui tînăr erou. Și în jurul căreia, prin eforturile clujeanului de care pomeneam, se pune de mit serios al respectivului.

[Că veni vorba, respectivul ajunsese în Alpi va o vreme cănd marea majoritate românească pupa greu pînă și Bulgaria.]
.
Lucrurile se construiesc în două moduri.
Pe de o parte în cercul studențesc unde inițiatorul nostru are trecere multă. De de alta, prin amiciția cu revista de care pomeneam (cu circulație națională).
Care publicație, e cazul s-o spun, se afla (și află) de asemenea însetată de statui, sub umbra cărora să șadă, respectiv să gloseze, spre mulțumirea cititorilor săi (aș minți să spun că neapărat puțin). Și care suportă (ori se află - din motive de Românie profundă - de-a dreptul în căutarea micilor dumnezei.
.
Lucrurile s-au perpetuat pînă în ziua de azi, mai exact pînă în penultimul număr al acelei publicații, cu ecouri (e drept marginale) pînă și pe scena Clubului Alpin Român.
.

Mi-aș permite să reamintesc a exista acolo o energică făcătură.
În paralel, vreun prim român pe Vîrful lumii (Everest) nu simte nevoia acelor perieri.
După cum doritorul X de multe reflectoare nu a sosit încă la vremea statuii, altminteri posedînd din plin însușiri ale amintitului deja Emilian Cristea.
.

„In memoriam

Dragoste pentru munte

Între munții României, Retezatul reprezintă o veritabilă perlă a Carpaților. Poate că nicăieri în lanțul carpatin nu sunt concentrate atâtea frumuseți într-un spațiu limitat și de aceea potecile Retezatului sunt străbătute, iarna și vara – de iubitorii muntelui într-un număr din ce în ce mai mare.Înălțimea crestelor și a vârfurilor de piatră, oglinzile lacurilor, sclipătul argintiu al văilor și al cascadelor, caprele negre, coloritul florilor, verdele brazilor și multe altele încântă privirea și îmbogățesc an de an sufletul și inima montaniarzilor. Toate aceste nestemate l-au atras de mic copil și pe regretatul Alexandru Brăduț Șerban (Cuxi), student din Cluj-Napoca, tânărul care iubea muntele ca nimeni altul, această dragoste fiindu-i implantată de neconsolații săi părinți.
La 11 februarie 2018 s-au împlinit 35 de ani de când acest brav alpinist și montaniard a fost răpus într-o avalanșă
pe Valea Pietrele din Munții Retezat. Muntele nu iartă când nu-l asculți și respecți, câteodată ni-i răpește dintre noi pe cei mai buni, pe cei mai îndrăzneți, pe cei mai constanți în ascensiuni, pe cei mai îndrăgostiți de Dragostea pentru
munte aerul tare și curat al înălțimilor”

.https://romania-pitoreasca.net/…/romania-pitoreasca-nr-493…/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu