miercuri, 1 august 2018

Am descoperit o fotografie...


Am descoperit o fotografie ce-mi era străină, a înaintașului bucegist Nestor Urechia.
.
Acuma, n-am idee cum stau alții cu putința de-a rezona (oarecum pe tipicul omului în primul său an de viață) spre cineva.



Adică ai o rezonanță spre acela - dacă nu vreo dorință de-a dreptul, a te contopi cu el.
.
Dar eu unul simt ceva asemănător, în cazul unui seamăn fascinat și el de abruptul Bucegilor.
.
La o adică, atitudinea nu mi-i chiar nouă. Dintotdeauna am fost tulburat (pe tipicul amintit) de cei care pășiseră în acele locuri. Ori cu cine va fi stat pe sub salcia ce-a străjuit atît cîmpul gol de altădată, cît și noul meu cartier de blocuri, din Popeștii Ilfovului.
.
De unde pricep că rege în așa atitudine-i imaginația, care altminteri și-o avea motive, de se-aruncă în atari vederi asupra realității.
.

Nițeluș în același subiect, meditez că damblaua abruptului i-a pălit pe amîndoi frații Urechia, și anume Alceu, respectiv Nestor.
.
Asta, în condițiile în care tătînele lor (istoricul Vasile Alexandrescu U.) nu pare să fi fost interesat de acea zonă.
.

PS

Cei doi frați își aveau același loc de suflet, dar ca firi îmi par a fi fost mult diferiți.
Nestor este inclusiv în această poză un oarece naiv, în vreme ce fratele mai mare Alceu trata lucrurile prudent, dar și caustic. Se înțelege că vor fi adăpostit aceeași fire adîncă, care se proteja însă în moduri diferite.
.
Similar poate fi executată paralelă între Alceu și amicul său I. L. Caragiale. În sensul că ultimul își învelea în dulcețuri umoristice duritatea un fond similar.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu